Definita cuvantului aliniere
ALINIÉRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. 2. Linie de așezare a limitelor unei străzi, a unei piețe publice etc. ♦ Operație de jalonare a unui aliniament. 3. (la pl.) Monumente cu caracter religios frecvente în epoca bronzului în Franța, în Anglia etc., constând din șiruri drepte, paralele, de blocuri mari de piatră cioplită, înfipte vertical în pământ la intervale regulate. [< alinia, după fr. alignement].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu aliniere
ÎNFRIGURÁRE, înfrigurări, s. f. Stare de încordare nervoasă, de nerăbdare, de emoție. ◊ Loc. adv. Cu înfrigurare = cu neliniște, cu emoție. – Înfrigur[at] + suf. -are. Vezi definitia »
re-. – Pref. care indică repetarea unei acțiuni verbale. Fr. re-. Se atașează atît la cuvintele împrumutate deja cu pref. (reconstitui, din fr. reconstituer), ca și cuvintele moștenite (realege „a alege din nou” ‹ alege). În general, în acest ultim caz, este de asemeni un calc din fr.: reculege „a se concentra” ‹ culege „a aduna”, ca fr. recueillir ‹ cueillir. Cum acest pref. se poate atașa la un număr indefinit de vb., se citează numai cuvintele care merită o mențiune specială. Vezi definitia »
REIFICÁRE s. f. (fil.) 1. acțiunea de a reifica. 2. tendința de a da oricărui lucru dinamic, de mișcare un caracter static. 3. înțelegerea greșită a raporturilor sociale ca raporturi dintre lucruri, obiectuale, autonomizate. (< reifica) Vezi definitia »
HRĂPÍRE, hrăpiri, s. f. (Înv. și pop.) V. răpire. Vezi definitia »
ADIÉRE, adieri, s. f. Suflare lină (de vânt); abur, abureală. [Pr.: -di-e-] – V. adia. Vezi definitia »