Definita cuvantului alocuțiune
ALOCUȚIÚNE s.f. 1. Discurs ținut ostașilor de un comandant militar, rege sau împărat. 2. Cuvântare ocazională scurtă. [Var. alocuție s.f. / cf. fr. allocution, lat. allocutio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu alocuțiune
AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție. Vezi definitia »
QUIETÚDINE s.f. v. chietudine. Vezi definitia »
ABLUȚIÚNE s.f. 1. Spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale, pentru purificare. ♦ Îmbăiere prin duș. 2. Eroziune exercitată de curenții marini de adâncime în rocile de pe fundul bazinelor marine și oceanice. [Var. ablúție s.f. / cf. fr. ablution, lat. ablutio]. Vezi definitia »
TRIFOLIÉNE s.f.pl. Familie de plante, având ca tip trifoiul. [Pron. -li-e-. / cf. lat. trifolium – trifoi]. Vezi definitia »
MAGNITÚDINE, magnitudini, s. f. 1. Mărime stelară. 2. Mărime care indică gradul de intensitate al unui cutremur. – Din fr. magnitude, lat. magnitudo, -inis. Vezi definitia »