Instrument de gospodărie folosit în trecut la confecționarea funiilor. Vezi definitia »

REZISTÉNT, -Ă adj. Care rezistă; tare, trainic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă ușor (o oboseală, o boală). ♦ (Despre microbi) Care s-a obișnuit cu un antibiotic. // s.m. și f. Patriot membru al Rezistenței, în cel de-al doilea război mondial. [Cf. fr. résistant, it. resistente]. Vezi definitia »

VIBRÁNT, -Ă vibranți, -te, adj. 1. Care vibrează, vibrator; p. ext. care produce sunete. ◊ Consoană vibrantă (și substantivat, f.) = consoană lichidă (3) care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii. 2. Fig. Care exprimă, trădează sau produce o emoție puternică; emoționant, impresionant, patetic. – Din fr. vibrant. Vezi definitia »

IMPOZÁNT, -Ă adj. care impune respect sau admirație; impunător. (< fr. imposant) Vezi definitia »

MICROELEMÉNT s. n. element chimic care se găsește în cantități foarte mici în sol, sau în organismele vii; oligoelement. (< fr. micro-élément) Vezi definitia »