ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis. Vezi definitia »

ERGOTROPÍE s. f. stare determinată de intensitatea proceselor de combustie și apărare generală a organismului. (< fr. ergotropie) Vezi definitia »

SUPRAINFÉCȚIE s.f. Infectare din nou a unui organism încă nevindecat prin același microb. [Cf. fr. superinfection]. Vezi definitia »

ARGUMENTÁȚIE, argumentații, s. f. Argumentare. [Var.: (înv.) argumentațiúne s. f.] – Fr. argumentation (lat. lit. argumentatio, -onis). Vezi definitia »

VASOPLEGÍE s. f. vasodilatație generalizată, provocată prin ganglioplegice, folosită în anestezie. (< fr. vasoplégie) Vezi definitia »