MICROECONOMÍE s.f. Disciplină care studiază relațiile economice la nivelul fiecărei întreprinderi. [Gen. -iei. / cf. fr. microéconomie]. Vezi definitia »

DIPLOIDÍE s. f. (Biol.) Caracter al celulelor sau organismelor diploide. [Pr.: -plo-i-] – Din fr. diploïde. Vezi definitia »

SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, s. f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioșenie. 5. Prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat. 6. Stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizația. [Var.: (pop.) sălbătăcíe s. f.] – Sălbatic + suf. -ie. Vezi definitia »

CEMENTOCLAZÍE s. f. proces de distrugere a cementului dentar. (< fr. cémentoclasie) Vezi definitia »

LABIRINTECTOMÍE s. f. excizie a labirintului urechii. (< fr. labyrinthectomie) Vezi definitia »