périe (périi), s. f. – 1. Unealtă de uz casnic formată dintr-un suport pe care sînt fixate fire de păr, de sîrmă etc. – 2. Probă de tipar scoasă de mînă cu ajutorul unei perii. Sl. perije „penaj” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 251), cf. perină. – Der. peria, vb. (a curăța cu peria; Trans., a pieptăna; a linguși); perier, s. m. (vînzător, producător de perii); periuță, s. f. (perie mică; lingușitor); perietură, s. f. (faptul de a peria; lingușeală). Vezi definitia »

AMELIORÁȚIE, ameliorații, s. f. 1. Ameliorare. 2. (La pl.) Îmbunătățiri funciare. [Pr.: -li-o. – Var.: ameliorațiúne s. f.] – Din fr. amélioration. Vezi definitia »

DACTILOLOGÍE s.f. Mijloc de înțelegere (între surdomuți) prin semne convenționale făcute cu degetele; dactilofazie. [Gen. -iei. / < fr. dactylologie, cf. gr. daktylos – deget, logos – vorbire]. Vezi definitia »

pragmátie s.f. (înv.) lucrare, operă. Vezi definitia »

LOHIOMETRÍE s. f. tulburare prin retenția lohiilor în uter, în cursul lăuziei. (< fr. lochiométrie) Vezi definitia »