OXICEFALÍE s.f. Acrocefalie. [Gen. -iei. / < fr. oxycéphalie, cf. gr. oxys – ascuțit, kephale – cap]. Vezi definitia »

iscușénie s.f. (înv.) 1. ispită, tentație. 2. cercetare, iscodire. Vezi definitia »

SIZIGÍE s. f. (Astron.) Poziție a Soarelui și a Lunii când cei doi aștri sunt în conjuncție sau în opoziție. ◊ Maree de sizigie = maree care coincide cu Luna nouă sau plină. – Din fr. syzygie. Vezi definitia »

SEISMOMETRÍE s. f. Parte a geofizicii aplicate care studiază modul și viteza de propagare a undelor seismice din scoarța Pământului, provocate prin explozii artificiale, mai ales în scopul prospectării diferitelor substanțe minerale utile și al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora; seismică. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismométrie. Vezi definitia »

EUPEPSÍE s.f. Digestie ușoară. [Gen. -iei. / < fr. eupepsie, cf. gr. eu – bine, pepsis – digestie]. Vezi definitia »