HRĂPÁREȚ, -Ă, hrăpareți, -e, adj. V. hrăpăreț. Vezi definitia »

NAGẤȚ, nagâți, s. m. Pasăre migratoare de baltă de mărimea unui porumbel, cu penele negre-verzui pe spate și pe piept, albe pe pântece și cu un moț negru în creștet; bibic² (Vanellus vanellus). ♦ Epitet glumeț dat în special copiilor. – Probabil formație onomatopeică. Vezi definitia »

COMÉRȚ s. n. schimb de produse prin vânzare – cumpărare; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor. ♦ cameră de ~ = asociație legal constituită în vederea promovării schimburilor comerciale; ~ electronic = comerț făcut prin Internet. (< fr. commerce, lat. commercium, it. commercio) Vezi definitia »

ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, s. n., (2) orbalți, s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Erizipel, brâncă. 2. S. m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc. Vezi definitia »

obráț, obráțe, s.n. (înv. și reg.) 1. loc (cu pomi) la poalele unui deal cu vii; marginea viei. 1. veche unitate de lungime, egală cu 26,76 m. Vezi definitia »