FÂRTÁT, fârtați, s. m. (Pop.) Prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce. ♦ Tovarăș, ortac. ♦ Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie. [Var.: fărtát s. m.] – Din *frătat (< frate + suf. -at, după sl. pobratim < bratŭ „frate”). Vezi definitia »

PREDICÁT s. n. 1. parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire. ♦ ~ verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal, locuțiune verbală, adverb sau interjecție predicativă; ~ nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ și un nume predicativ. 2. (log.) termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul. ◊ (log. simbolică) element constitutiv al funcțiilor specifice calculului de predicate. 3. (mat.) enunț care depinde de una sau mai multe variabile și căruia, pentru orice valoare dată variabilelor, îi corespunde o propoziție. (< fr. prédicat, lat. praedicatum) Vezi definitia »

UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦ Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. – V. uza. Vezi definitia »

ÎNSEMNÁT, -Ă, însemnați, -te, adj. 1. Care poartă un semn distinctiv. ♦ (Despre oameni) Care are un defect fizic, o infirmitate. 2. Important, de seamă; însemnător. 3. Înregistrat, menționat în scris. ♦ (Înv.) Desenat, pictat; imprimat. – V. însemna. Vezi definitia »

SEMIOVÁT, -Ă adj. pe jumătate ovat. (după fr. semiové) Vezi definitia »