SUPURATÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care facilitează supurația. [< fr. suppuratif]. Vezi definitia »

INTEROCEPTÍV, -Ă adj. (despre senzații) care informează asupra întregului corp, în special asupra activității organelor viscerale. (< fr. intéroceptif) Vezi definitia »

RECITATÍV, recitative, s. n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonații și prin ritmică asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii. – Din fr. récitatif. Vezi definitia »

DEMARCATÍV, -Ă adj. ca caracter de demarcație. (< fr. démarcatif) Vezi definitia »

SOCIATÍV, -Ă adj. Complement circumstanțial sociativ = complement circumstanțial care arată ființa sau lucrul care însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. [< fr. sociatif, cf. lat. sociare – a asocia]. Vezi definitia »