Definita cuvantului recitativ
RECITATÍV, recitative, s. n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonații și prin ritmică asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii. – Din fr. récitatif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu recitativ
INTEMPESTÍV, -Ă adj. (și adv.) produs pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit. (< fr. intempestif, lat. intempestivus) Vezi definitia »
OMISÍV, -Ă, omisivi, -e, adj. Cu omisiuni. – Din engl. omissive. Vezi definitia »
preaființív s.n. (înv.) timpul prezent (în gramatică). Vezi definitia »
PROPRIOCEPTÍV, -Ă adj. (despre senzații provenite din corp) care informează asupra mișcărilor, echilibrului etc. (< fr. proprioceptif) Vezi definitia »
stricățív, stricățívă, adj. (înv.) dăunător, vătămător. Vezi definitia »