CORECTÚRĂ s. f. 1. corectare a greșelilor de culegere în cursul tipăririi unui text. 2. foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar ce trebuie corectate în tipografie. (< germ. Korrektur, lat. corectura) Vezi definitia »

CÓMĂ² s.f. 1. A noua parte dintr-un sunet, care este cea mai mică diviziune a tonului perceptibilă cu urechea; semn care indică (în muzica instrumentală) frazele și (în muzica vocală) locurile unde se respiră. 2. (Rar) Virgulă. [< it. coma, germ. Komma, cf. gr. komma – fragment de frază]. Vezi definitia »

COLÍNĂ¹, coline, s. f. Formă de relief mai mică decât dealul; colnic, delușor. – Din fr. colline. Vezi definitia »

TREMBOLÉNȚĂ s. f. tremurătură, tremurat. (după fr. tremblement) Vezi definitia »

SAXIFRÁGĂ, saxifragi, s. f. Plantă erbacee care crește printre stânci. – Din fr. saxifrage. Vezi definitia »