SPĂTĂRÍE, spătării, s. f. 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar². ♦ Instituție condusă de (marele) spătar²; clădire în care funcționa această instituție. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul. ◊ Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnului. – Spătar² + suf. -ie. Vezi definitia »

HĂRMĂLÁIE, hărmălăi, s. f. Larmă, zgomot mare (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă. [Var.: harmaláie s. f.] – Onomatopee. Vezi definitia »

APOTÉCIE s.f. (Biol.) Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. [Gen. -iei, var. apoteciu s.n. / < fr. apothécie, cf. gr. apotheke – depozit]. Vezi definitia »

ANTROPOFAGÍE s. f. obicei al unor oameni de a-și mânca semenii; canibalism. (< fr. anthropophagie) Vezi definitia »

INSUFLÁȚIE s.f. Insuflare. ♦ Introducere în scop terapeutic prin suflare a unei substanțe pulverulente sau gazoase în organism. [Gen. -iei. / cf. fr. insufflation, it. insufflazione]. Vezi definitia »