MARÁMĂ, marame, s. f. Fâșie lungă de voal fin, cu care își acoperă capul femeile de la țară când se îmbracă în costum național (lăsând capetele să atârne până aproape de pământ); ștergar (2). [Var.: mahrámă s. f.] – Din tc. mahrama. Vezi definitia »

MÁNTĂ s.f. Pelerină lungă și largă care se purta peste celelalte haine; mantie. [< fr. mante]. Vezi definitia »

DIECÉZĂ, dieceze, s. f. (Bis.) Eparhie. [Pr.: di-e-. – Var.: diocéză s. f.] – Din fr. diocèse, lat. dioecesis. Vezi definitia »

EPENTÉZĂ, epenteze, s. f. Fenomen fonetic constând din apariția în interiorul unui cuvânt a unui sunet nou. – Din fr. épenthèse, lat. epenthesis. Vezi definitia »

PERIBLASTÚLĂ s.f. (Biol.) Rezultatul segmentării oului la animalele plurivalente. [Cf. fr. périblastule, engl. periblastula]. Vezi definitia »