cioflingár (cioflingári), s. m. – Om de nimic, secătură, vagabond. – Var. cioflecar, ciofle(n)gar. Origine incertă. Este considerat de obicei der. de la germ. Schuhflicker „pantofar” (Borcea 181; Tiktin; Iordan, RF, II, 272; cf. DAR), pentru care nu există dificultăți; la fel de bine însă ar putea fi vorba de un der. de la cioflec, sau de la ciof, var. de la ciuf, a cărui der. este mai dificilă fonetic dar se potrivește mai bine sensului. După Graur 139, din. țig. čoχengere „pantofar”. Oricum, nu poate fi valabilă explicația semantismului propusă de Graur, că pantofarii obișnuiau să poarte haine mai mult sau mai puțin occidentale. Dacă etimonul este exact, este vorba de o legătură care apare adesea, între noțiunea de „pantofar” și cea de „înșelător”, cf. potlogar, papugiu, a încălța, a potcovi, etc. Vezi definitia »

BIBLIOTECÁR, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă de îngrijirea unei biblioteci. // adj. Referitor la bibliotecă. [Cf. fr. bibliothécaire]. Vezi definitia »

CONSUETUDINÁR, -Ă, consuetudinari, -e, adj. (Livr.) Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [Pr.: -su-e-] – Din consuetudine. Vezi definitia »

SCALÁR¹, scalari, s. m. Pește originar din America de Sud, cu reflexe aurii și brune, brăzdat de dungi transversale negre sau gri, folosit ca pește de acvariu (Pteraphyllum scalare). – Din fr. scalaire. Vezi definitia »

CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar. Vezi definitia »