SÍNUS s.n. 1. (Anat.) Cavitate situată în regiunea capului, între pereții osoși; dilatare pe traiectul venelor și al arterelor sau pe traiectul vaselor limfatice. ♦ (Bot.) Tăietură în lamina unei frunze, formând un unghi de diferite mărimi și forme. 2. (Mat.) Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea ipotenuzei și lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic. [< fr. sinus, cf. lat. sinus – cavitate]. Vezi definitia »

STRÁTUS s.m. Formație de nori care se găsesc la mică altitudine, compuși dintr-un strat uniform, asemănător ceții. [< fr. stratus, cf. lat. stratus – strat]. Vezi definitia »

FÉTUS s. m. produs de concepție a unui mamifer, care a depășit stadiul de embrion; făt. (< lat., fr. foetus) Vezi definitia »

AVENARIUS, Richard (1843-1896), filozof german. Prof. univ. la Zürich. Unul dintre întemeietorii teoriei epistemologice a cunoașterii, numită empiriocriticism. Vezi definitia »

CÓSINUS s.f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. [< fr. cosinus]. Vezi definitia »