Definita cuvantului sinus
SÍNUS s.n. 1. (Anat.) Cavitate situată în regiunea capului, între pereții osoși; dilatare pe traiectul venelor și al arterelor sau pe traiectul vaselor limfatice. ♦ (Bot.) Tăietură în lamina unei frunze, formând un unghi de diferite mărimi și forme. 2. (Mat.) Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea ipotenuzei și lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic. [< fr. sinus, cf. lat. sinus – cavitate].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu sinus
TÓNUS s.n. Stare de funcționare latentă a mușchilor sau a nervilor în repaus, în măsură a se modifica la intervenția diverșilor excitanți. ♦ (Fig.) Energie, vigoare. [< fr., lat. tonus, cf. gr. tonos]. Vezi definitia »
MÉDIUS s.n. Degetul mijlociu al mâinii. [Pron. -di-us. / < fr. médius, cf. lat. (digitus) medius]. Vezi definitia »
OCLÚS, -Ă adj. Care este conținut în interiorul unui solid, dizolvat sau sub formă de mici bule. [< fr. occlus, cf. lat. occlusus]. Vezi definitia »
ÚLCUS s.n. (Med.) Ulcer. ♦ Rană, umflătură. [< lat., fr. ulcus]. Vezi definitia »
PRÓTUS s. m. inv. cel care deschide jocul (la cărți, remi etc.) Vezi definitia »