PERIFERÍE, periferii, s. f. (Adesea fig.) Ținut, regiune, cartier, zonă, punct situate la margine în raport cu centrul sau cu un punct de referință. ◊ Loc. adj. De periferie = a) provincial; b) de calitate sau importanță redusă; c) care aparține sau este specific mahalalei. ♦ (Rar) Curbă închisă care limitează o figură geometrică sau o suprafață; circumferință. – Din lat. peripheria, germ. Peripherie, fr. périphérie. Vezi definitia »

LEPTOCEFALÍE s. f. micșorare anormală a cutiei craniene. (< germ. Leptozephalie) Vezi definitia »

DETÉNȚIE s.f. v. detențiune. Vezi definitia »

HETEROFEMÍE s. f. (biol.) apariție neașteptată a unei anomalii structurale la indivizii unei familii. (< fr. héterophémie) Vezi definitia »

PARFUMERÍE s.f. Magazin unde se vând parfumuri, articole de toaletă etc. [Gen. -iei. / < fr. parfumerie]. Vezi definitia »