Definita cuvantului anomie
ANOMÍE2 s.f. Neputința de a evoca nume de persoane, de localități etc. [< fr. anomie, cf. gr. an – fără, onoma – nume].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu anomie
ABJURÁȚIE s.f. Abjurare. [Cf. fr. abjuration, lat. abiuratio]. Vezi definitia »
ZORALÍE (dans, v. zoralia) s.f., pl. zoralíi Vezi definitia »
DISJÚNCȚIE s. f. 1. excludere reciprocă. ◊ despărțire, separare; diastază (2). ◊ asindent. ◊ (biol.) separare a unei perechi de cromozomi în cursul mitozei sau meiozei. 2. (log.) relație între două enunțuri care se exclud reciproc; conectiv. (< fr. disjonction, lat. disiunctio) Vezi definitia »
HIPOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studierea calului. [Gen. -iei. / < fr. hippologie, cf. gr. hippos – cal, logos – știință]. Vezi definitia »
ESTIMÁȚIE s. f. estimare. ♦ teoria ~țiilor = capitol al statisticii matematice care studiază estimațiile. (< fr. estimation, lat. aestimatio) Vezi definitia »