OMOFONÍE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este omofon. 2. (op. polifonie) Stil muzical caracterizat prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte. [Gen. -iei, var. homofonie s.f. / < fr. homophonie, cf. gr. homos – la fel, phone – voce]. Vezi definitia »

SCLERADENÍE s.f. (Med.) Adenopatie cu caracter scleros. [Gen. -iei. / cf. gr. skleros – dur, aden – glandă]. Vezi definitia »

CONDROLOGÍE s.f. Parte a anatomiei care tratează despre cartilaje. [Gen. -iei. / < fr. chondrologie]. Vezi definitia »

PERIPNEUMONÍE s. f. pneumonie conjugată cu pleurezie. ◊ boală contagioasă la bovine, datorită unui virus, care provoacă depuneri seroase în țesutul conjunctiv pulmonar. (< fr. péripneumonie, lat., gr. peripneumonia) Vezi definitia »

EUPEPSÍE s. f. digestie ușoară. (< fr. eupepsie) Vezi definitia »