AMBULATÓRIU, -IE adj. Care umblă, merge; fără loc stabil, mișcător. ♦ (zool.; despre organe) Care servește la mers. ♦ (despre tratamente) Care nu necesită spitalizare. // s.n. Dispensar pentru consultații și tratamente medicale. [Var. ambulator, -oare adj. / < lat. ambulatorius, cf. fr. ambulatoire]. Vezi definitia »

PRESTIMÓNIU s.n. Venit afectat întreținerii unui preot catolic. [Pron. -niu. / < lat.bis. praestimonium, cf. fr. prestimonie]. Vezi definitia »

HAZULÍU, -ÍE, hazulii, adj. (Rar) V. hazliu. Vezi definitia »

ALBURÍU, -ÍE, alburii, adj. Albicios. ♦ (Despre culori) Deschis, șters, spălăcit. – Din alboare + suf. -iu. Vezi definitia »

SIMPÓDIU, simpodii, s. n. Tip de ramificație a tulpinii în care mugurele terminal dispare și creșterea în lungime a axului se produce prin mugurele axilar imediat inferior. – Din fr. sympode. Vezi definitia »