BRAC¹ s. m. câine de vânătoare cu părul scurt și urechile mari și blege; prepelicar. (< fr. braque, germ. Bracke) Vezi definitia »

HAC¹, (2) hacuri, s. n. 1. (În expr.) A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac = a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără, care provoacă nemulțumiri. 2. (Înv.) Salariu, leafă. – Din tc. hak. Vezi definitia »

prămrác s.n. (înv.) întuneric absolut, întunecime, beznă. Vezi definitia »

LAVRÁC, lavraci, s. m. Pește marin răpitor, asemănător cu șalăul, de culoare cenușie-argintie, cu o dentiție foarte dezvoltată, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare (Morone labrax). – Din ngr. lávrax, -akos. Vezi definitia »

SALMIÁC s.n. Clorură naturală de amoniu. [Pron. -mi-ac. / < fr. salmiac]. Vezi definitia »