păteác, păteácuri, s.n. (reg.) 1. pătuț, pătuc. 2. postament de scândură, pe care se așază fânul sau snopii în stog; pătiuc. 3. claie, căpiță de fân; glugă de coceni (clădită pe ramurile unui copac). Vezi definitia »

VRAC s.n. Mod de depozitare și de transport al unui material granular (cereale, cărbuni etc.) fără ambalaj. ◊ În vrac (despre mărfuri) Așezate grămadă, fără ambalaj. [< fr. vrac, cf. ol. wrac – rău]. Vezi definitia »

IAC s. m. mamifer erbivor rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu păr lung, domesticit, animal de povară. (< fr. yack) Vezi definitia »

sâsâiác, sâsâiéce, s.n. (reg.) 1. un fel de hambar construit din scânduri sau din nuiele împletite și folosit pentru păstrarea cerealelor; sâsâi; pătul de porumb. 2. ladă în care se strânge uiumul la moară. Vezi definitia »

ORÁC s. n. (Rar) Orăcăit. – Postverbal al lui orăcăi. Vezi definitia »