CRESTÁ, crestéz, vb. I. 1. Tranz. A face tăieturi pe o suprafață sau pe marginea unui obiect; a efectua crestături prin așchiere, deformare plastică etc.; a tăia în ceva făcând colți, dinți. ◊ Expr. A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală; fig. a-și nota, a-și memora ceva. 2. Refl. A se tăia, a se răni ușor. – Din creastă. Vezi definitia »

derutá (derutéz, derutát), vb. – A rătăci, a încurca, zăpăci. Fr. dérouter. Vezi definitia »

TORCRETÁ vb. I. tr. A aplica sub presiune un strat de mortar cu ciment pe o rocă (cu ajutorul unor mașini speciale). [< germ. torkretieren]. Vezi definitia »

ABEOKUTA, oraș în V Nigeriei, port pe fl. Ogun; 341,3 mii loc. (1987). Centru comercial (cacao, nuci de cola etc.). Mat. de constr. (ciment) și prod. alim. (bere, sucuri de fructe). Vezi definitia »

însăltá, însált, vb. I (reg.) a purta un copil în brațe săltându-l mereu. Vezi definitia »