ARPAGÍC s.n. 1. Ceapă mică, obținută din sămânță și care, răsădită, dă ceapa mare (Allium cepa). 2. Ceapă perenă pitică (Allium schoenoprasum), foarte prolifică, cu aspect de tufă deasă, de la care se utilizează doar frunzele subțiri, tubulare, cu gust de usturoi, întrucât nu face bulb; este specifică bucătăriei franceze și germane, fiind utilizată ca verdeață; pop. cepșoară, ceapă măruntă, ceapă cu foi subțiri, hajme, arpagică, ai de ciorbă, ai tufos; denumiri adaptate în comerț: civetă (< fr. civette), cibulet (< fr. ciboulette). Vezi definitia »

ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. – An³- + istoric. Vezi definitia »

ONTOGÓNIC, -Ă adj. Referitor la ontogonie. [< fr. ontogonique]. Vezi definitia »

MOLIBDÉNIC adj. acid ~ = acid care conține molibden (după fr. molybdique) Vezi definitia »

a o aduce pe după piersic expr. (pop.) a spune (ceva) pe ocolite; a se eschiva, a căuta subterfugii Vezi definitia »