prus (-și), s. m. – Prusiac, persoană din Prusia. Sl. prusinŭ (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este dubletul lui prusian, s. m. și adj., din fr. prussien, și al lui prusac, s. m. și adj., din pol., rus. prusak. Vezi definitia »

ANASTASIUS, numele a doi împărați bizantini: A. I (491-518). A construit în 512 un zid de apărare de c. 80 km la N de Constantinopol („Zidul lui Anastasius”). A. II (713-715). Vezi definitia »

BACHUS (în mitologia romană), zeul vinului, al viței de vie și al beției orgiastice, Fiul lui Iupiter și al nimfei Semele. Identificat la greci cu Dionysos. Vezi definitia »

IÚLUS s. n. miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală. (< lat. iulus) Vezi definitia »

OPISTOTÓNUS s. n. contracție a mușchilor spinării care curbează corpul înapoi. (< fr. opisthotonos) Vezi definitia »