Definita cuvantului aparență
APARÉNȚĂ s.f. Ceea ce pare pe din afară ; înfățișare, manifestare exterioară evidentă a lucrurilor. ◊ În aparență = judecând după exterior ; a salva aparențele = a da (unui lucru, unei situații) o înfățișare care să ascundă o defecțiune internă. [Var. (înv.) aparință s.f. / cf. fr. apparence, it. apparenza, lat. t. apparentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu aparență
ALĂMÂIOÁRĂ, alămâioare, s. f. (Reg.) Gutuie. – Din alămâie (= lămâie) + suf. -ioară. Vezi definitia »
BIÚTĂ s.f. Ridicătură de teren folosită la un poligon pentru tir. [Pron. biu-. / < fr. butte]. Vezi definitia »
ABIOGENÉZĂ s.f. Concepție materialist naivă care explică nașterea vieții din materia anorganică. (din fr. abiogenèse) Vezi definitia »
PILOZITATE PUBIANĂ floci, gazon, iarbă, lână, melci, mustăți, perișori, stufat, zmârc. Vezi definitia »
RAȘCHÉTĂ s.f. 1. Daltă încovoiată cu care se răzuiește parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmează să fie vopsite din nou ori se curăță scoicile și vegetația depuse pe bordajul carenei vaselor. 2. Unealtă în formă de perie, folosită la rașchetarea tencuielilor. [< germ. Raskette, cf. it. raschietto]. Vezi definitia »