Definita cuvantului apelațiune
APELAȚIÚNE s.f. (rar) 1. (Franțuzism) Denumire, calificare, nume. 2. (Jur.) Apel. ♦ Adresare (însoțită de o cerere, de o rugăminte). [Var. apelație s.f. / cf. fr. appellation, lat. appellatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu apelațiune
procleciúne, procleciúni, s.f. (înv.) anatemă, afurisenie (facută de patriarh). Vezi definitia »
RADIODIFUZIÚNE s. f. transmisiune radiofonică a unui program de știri, de muzică etc., destinate recepției publice. ◊ instituție care organizează asemenea emisiuni; radio2(I, 3). (< fr. radiodiffusion) Vezi definitia »
DOCUMENTAȚIÚNE s.f. v. documentație. Vezi definitia »
CONSIMILITÚDINE s.f. (Rar) Asemănare totală, identitate. ♦ Egalitate. [Cf. fr. consimilitude]. Vezi definitia »
INTROVERSIÚNE s. f. (Psih.) Orientare a conștiinței către propriul eu; tendința de a se închide în sine, neglijând lumea exterioară. [Pr.: -si-u-] – Din fr. introversion. Vezi definitia »