JONCȚIÚNE s. f. 1. legătură, unire, cuplare; locul unde se face o legătură; junctură. 2. element de circuit care realizează contactul între doi semiconductori diferiți. 3. legare prin coordonare sau subordonare a elementelor unei propoziții ori fraze cu ajutorul unor instrumente gramaticale, sau al altor cuvinte cu funcție de relație. ◊ (mil.) loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități. (< fr. jonction) Vezi definitia »

Formatiune pseudotumorala constituita din aceleasi componente tisulare, ca si organul la nivelul caruia se dezvolta, dar se deosebeste prin structura, aranjamentul si gradul de diferentiere anormal al tesuturilor. Vezi definitia »

RÚNE s. f. pl. Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice. – Din germ. Runen, fr. runes. Vezi definitia »

PITCHPINE s. m. Arbore exotic din familia coniferelor, cu lemnul dur, de culoare galbenă cu vine roșietice, folosit la confecționarea mobilelor de lux și la construcția vaselor maritime (Pinus palustris). [Pr.: pici-páin] – Din engl. pitch-pine. Vezi definitia »

CORPORAȚIÚNE s. f. v. corporație. Vezi definitia »