ÎNFIRIPÁ, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦ Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență. ♦ Refl. A ajunge la o oarecare bunăstare. 2. Refl. A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. [Prez. ind. și: înfiríp. – Var.: înciripá vb. I] – Cf. sl. čerep „oală, hârb”. Vezi definitia »

UZURPÁ vb. I. tr. A pune mâna prin viclenie, cu sila pe un bun, pe un titlu al cuiva. ♦ (Fig.) A obține (ceva) prin înșelătorie, pe nedrept. [P.i. uzúrp, -pez, 3,6 -pă. / cf. fr. usurper, lat. usurpare]. Vezi definitia »

CLAMPÁ vb. tr. (med.) a obtura un vas, un canal, cu ajutorul penselor. (<fr. clamper) Vezi definitia »

KÁPPA s.m. A zecea literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului k. [scris k] (din fr. kappa < gr. < orig. semit.; cf. ebr. kaph) [def. MDN] Vezi definitia »

CLUPÁ vb. I. tr. A măsura diametrele arborilor, buștenilor etc. cu ajutorul clupei. [Cf. germ. kluppieren]. Vezi definitia »