Definita cuvantului apoziție
APOZÍȚIE s.f. 1. Atribut substantival care stă la nominativ, indiferent de cazul în care este substantivul pe care îl determină sau (rar) care stă în același caz cu acesta. 2. (Bot.) Creștere în grosime a membranelor celulare prin depunerea succesivă de straturi noi. [Gen. -iei, var. apozițiune s.f. / cf. fr. apposition, lat. appositio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu apoziție
RUPOFOBÍE s.f. Teamă obsedantă, maniacală de murdărie. [Gen. -iei. / < fr. rupophobie, cf. gr. rypos – murdărie, phobos – teamă]. Vezi definitia »
HIPNOTERAPÍE s. f. (Med.) Tratament prin hipnoză. – Din engl. hypnotherapy. Vezi definitia »
EJÉCȚIE s.f. Ejectare. [Gen. -iei, var. ejecțiune s.f. / cf. fr. éjection, lat. eiectio]. Vezi definitia »
HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »
ATÉNȚIE, (3) atenții, s. f. 1. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. A da (sau a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă! bagă de seamă! ia seama! 3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Dar, cadou. [Var.: atențiúne s. f.] – Din fr. attention, lat. attentio, -onis. Vezi definitia »