EXPIÁȚIE s.f. (Liv.) Expiere, ispășire. [Gen. -iei, var. expiațiune s.f. / cf. fr. expiation]. Vezi definitia »

-CHINEZÍE elem. chin-. Vezi definitia »

cotáie (-ắi), s. f. – (Banat) Ceaun. Sl., dar probabil conservat în forma unui der. interior; cf. sl. kotilŭ „ceaun” (DAR). – Der. cotac, s. n. (cîrlig pentru ceaun). Vezi definitia »

CRISOTERAPÍE s. f. tratament cu săruri de aur în reumatism cronic, tuberculoză etc.; auroterapie. (< fr. chrysothérapie) Vezi definitia »

EXECRÁȚIE, execrații, s. f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care provoacă această reacție. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécration. Vezi definitia »