Definita cuvantului aproctie
APROCTÍE s.f. Anomalie congenitală constând din închiderea anusului. [< fr. aproctie, cf. gr. a – fără, proktos – anus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu aproctie
prónie (-ii), s. f. – Providență. Ngr. πρόνοια (Gáldi 239). Vezi definitia »
HIPOTIMÍE s. f. 1. hipofuncție a timusului. 2. scădere a bunei dispoziții în stările depresive. (< fr. hypothymie) Vezi definitia »
AMFIBOLÍE s. f. ambiguitate. (< fr. amphibolie) Vezi definitia »
TETRALOGÍE, tetralogii, s. f. Serie de patru piese de teatru (trei tragedii și o dramă satirică) pe care poeții greci o prezentau la concursuri. ♦ P. ext. Serie de patru opere literare sau muzicale unite printr-o idee comună. – Din fr. tétralogie. Vezi definitia »
amfimixie s.f.Tip de inmultire in care zigotul se formeaza dupa unirea gametilor de sex contrar.-Din fr,amphmixie. Vezi definitia »