odájdie (-ắjdii), s. f. – Podoabe liturgice. Sl. odežda „mantie”, din odejati „a se îmbrăca” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 224). Vezi definitia »

INSTRUMENTÁȚIE s.f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine fiecărui instrument în parte. ♦ Ramură a muzicii care se ocupă de descrierea particularităților fiecărui instrument. 2. Extragere a unei unelte sau a unei piese rămase din întâmplare într-un puț de petrol. [Gen. -iei. / cf. fr. instrumentation]. Vezi definitia »

SEMIOLOGÍE s.f. 1. Parte a medicinii care studiază simptomele și semnele bolilor în vederea diagnosticării. 2. Ramură a logicii simbolice care se ocupă cu studiul general al semnelor și al comunicării prin intermediul acestora; semiotică. [Gen. -iei, var. semeiologie s.f. / < fr. sémiologie, séméiologie, cf. gr. semeion – semn, logos – știință]. Vezi definitia »

GALAXÍE, galaxii, s. f. Fiecare dintre sistemele de aștri din univers comparabile ca dimensiuni și aspect cu Calea-Laptelui (din care face parte sistemul solar). – Din fr. galaxie. Vezi definitia »

ETERÍE s. f. Nume dat unei organizații politice secrete, cu ramificații și în țările românești, înființată la începutul sec. XIX de patrioții greci pentru eliberarea țării lor de sub stăpânirea otomană. ♦ Mișcarea revoluționară a grecilor din 1821 împotriva turcilor. – Din ngr. etería „societate”. Vezi definitia »