TETRÁRH s. m. 1. guvernator al unei tetrarhii. 2. titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. (< fr. tétrarque, lat. tetrarches, gr. tetrarkhes) Vezi definitia »

CHILIÁRH s. m. (în Grecia antică) comandant a o mie de militari. (< fr. chiliarque) Vezi definitia »

ECLEZIÁRH s.m. Cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios. [Pron. -zi-arh. / < fr. ecclésiarque]. Vezi definitia »

EXÁRH s.m. 1. Titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul roman de răsărit, care guvernau provinciile din Italia, din Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol. 2. Căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ♦ Organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă. [Pron. eg-zarh. / cf. fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarchos – șef]. Vezi definitia »

EXILÁRH s. m. șef politic al evreilor aflați în captivitatea babiloniană. (< fr. exilarque) Vezi definitia »