Definita cuvantului armatură
ARMATÚRĂ s.f. 1. (Muz.) Totalitatea accidenților muzicali (diezi, bemoli) puși la cheie spre a indica tonalitatea ; armură (4). 2. Armătură. [Pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu armatură
a pune pe fugă expr. 1. a alunga, a izgoni. 2. a obliga să se retragă / să se replieze în dezordine. Vezi definitia »
drághină (-ne), s. f. – Loitră. – Var. drabină. Pol., ceh. drabina, cu pronunțarea mold. Numai în Mold. și Bucov. – Der. drăghinar (var. drăbinar), s. n. (țăruș la loitră, marginal). Vezi definitia »
MORÚĂ, morue, s. f. Pește din mările arctice din al cărui ficat se extrage untura de pește; cod2 (Gadus morrhua). – Din fr. morue. Vezi definitia »
búrcă (búrci), s. f. – Pîine mare. Tc. bürek (cf. Iordan, BF, VI, 170), cf. bg. burek, ngr. μπουρέϰι. În Mold. – Der. burechiușe, s. f. (tăiței de supă). Vezi definitia »
a fi tot o apă expr. (d. oameni) a asuda, a năduși, a transpira abundent. Vezi definitia »