MOCÍRLĂ, mocirle, s. f. Apă stătătoare (de mică întindere) provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi; loc mlăștinos, noroios; noroi, mâl. ♦ Fig. Decădere morală; mediu decăzut din punct de vedere moral. – Cf. bg. močilo. Vezi definitia »

piántă, piánte, s.f. (reg.) partea de sub călcâi a unui obiect de încălțăminte. Vezi definitia »

CREÍȚĂ s. f. v. crăiță. Vezi definitia »

CANDIDÓZĂ s.f. Infecție a pielii și a mucoaselor, datorită unor ciuperci; moniliază (2). [< fr. candidose]. Vezi definitia »

CALCICOLĂ (‹ fr.; {s} lat. calc- „var” + colo „a locui”) adj. Plantă ~ = plantă care vegetează pe soluri bogate în carbonat de calciu sau pe stîncării de calcare (ex. floarea-de-colți, vița de vie); plantă calcifilă. Vezi definitia »