Definita cuvantului articulație
ARTICULÁȚIE s.f. 1. Încheietură, legătură (mobilă) între oase. ♦ Legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui punct sau al unei axe. 2. Mod de a pronunța, de a rosti un sunet; pronunțare a unui sunet; articulare. ◊ Bază de articulație = modul de pronunțare a sunetelor, care se face într-un anumit fel în fiecare limbă sau dialect. [Gen. -iei, var. articulațiune s.f. / cf. fr. articulation, lat. articulatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu articulație
CARDIALGÍE s.f. Durere acută localizată în regiunea cardiei; cardiodinie. [Gen. -iei. / < fr. cardialgie, cf. gr. kardia – inimă, algos – durere]. Vezi definitia »
PELVIGRAFÍE s. f. metodă radiologică de punere în evidență a organelor pelviene cu o substanță de contrast. (< fr. pelvigraphie) Vezi definitia »
DETRÁCȚIE s.f. v. detracțiune. Vezi definitia »
IZOMETRÍE s. f. 1. însușirea, faptul de a fi izometric. 2. (mat.) transformare geometrică ce duce puncte diferite în puncte diferite și orice segment într-unul congruent cu el. 3. indentitate metrică a vocilor unei compoziții muzicale. (< fr. isométrie) Vezi definitia »
DIAZOCÓPIE s. f. copie a unui document scris sau iconografic, obținută prin diazotipie. (< diazo + copie) Vezi definitia »