AUTOPROPULSÓR, autopropulsoare, adj., s. n. (Dispozitiv) care asigură autopropulsia. [Pr.: a-u-] – Din fr. autopropulseur. Vezi definitia »

CANALIZATÓR, -OÁRE adj. Care canalizează, conduce într-o direcție anumită. // s.n. Mașină folosită pentru tăierea de blocuri în cariere. [Cf. fr. canalisateur]. Vezi definitia »

INTERCEPTÓR s.n. Avion de vânătoare foarte rapid, conceput special pentru misiuni de intercepție. [< fr. intercepteur]. Vezi definitia »

lăór (-ri), s. m. – Fuior de in sau de cînepă. – Var. lior. Origine îndoielnică. După Tiktin și Scriban din lat. liber (bot.), tratat ca febris › fior, cf. REW 5011. Vezi definitia »

CALEFÁCTOR s.m. Bucătar; persoană care se ocupă de procurarea alimentelor. [< germ. Kalefaktor, cf. lat. calefacere – a încălzi]. Vezi definitia »