vechitúră s. f., g.-d. art. vechitúrii; pl. vechitúri Vezi definitia »

-XERÓZĂ² elem. v. xero-. Vezi definitia »

LINGOTIÉRĂ, lingotiere, s. f. Formă metalică (de obicei din fontă) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. lingotière. Vezi definitia »

nojíță, nojíțe, s.f. (pop.; mai ales la pl.) 1. curelușă sau șiret din piele, din păr de animale, din sfoară, din lână cu care se leagă opincile; târsână, nojeală. 2. (reg. deprec.) cal slab și prăpădit. 3. (reg.) legătoare subțire și îngustă; sfoară; curelușă care leagă porțile îmblăciului. 4. (reg.) găurile de pe marginea opincii, prin care trec nojițele; găurile din urechile oilor. 5. (reg.) plantă medicinală cu frunze ca ale liliacului și cu flori albastre. Vezi definitia »

LĂCÚSTĂ, lăcuste, s. f. Nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor, dăunătoare agriculturii, care se caracterizează prin lungimea antenelor și prin picioarele posterioare foarte lungi, adaptate pentru sărit; insectă care aparține uneia dintre aceste specii. [Var.: locústă s. f.] – Lat. lacusta (= locusta). Vezi definitia »