POLIGONOMETRÍE s. f. 1. capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2. tehnică de ridicare topografică, prin rețele de poligoane închise; poligonație. (< fr. polygonométrie) Vezi definitia »

FOTOMETALOGRAFÍE s. f. procedeu de imprimare a hărților și desenelor prin transpunerea acestora pe o placă de zinc sensibilizată. (< fr. photométallographie) Vezi definitia »

OPSOMANÍE, opsomanii, s. f. Particularitate morbidă potrivit căreia unele persoane nu pot suporta decât anumite alimente. – Din fr. opsomanie. Vezi definitia »

ȘTÉVIE, ștevii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină puternică, cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietățile ei astringente și depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: ștevie-de-munte = plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescențe (Astrantia major). – Din sl. štavije, bg. štavel, scr. štavlije. Vezi definitia »

TIFLOSTOMÍE s. f. cecostomie. (< fr. typhlostomie) Vezi definitia »