PROGRÉSIE s. f. 1. (mat.) șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ♦ ~ aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu o numită rație; ~ geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rație. 2. (muz.) secvență (3). (< fr. progression, lat. progressio) Vezi definitia »

OZONOTERAPÍE s. f. utilizare în scop terapeutic a unui amestec de oxigen cu ozon, prin inhalații, băi sau injecții. (< fr. ozonothérapie) Vezi definitia »

nucăríe¹, nucăríi, s.f. (reg.) livadă cu nuci; nucet, nucăriște, nucăt. Vezi definitia »

IMPLANTOLOGÍE s. f. disciplină medicală care studiază implanturile și transplantele de organe. (< fr. implantologie) Vezi definitia »

nenărăvíe s.f. (înv.) vrajbă, dezbinare. Vezi definitia »