silogísm (-me), s. n. – Tip de raționament deductiv. – Var. înv. siloghism. Fr. syllogisme și mai demult ngr. συλλογισμός (Gáldi 251). Vezi definitia »

PARADOXÍSM s. n. 1. figură retorică prin care se unesc două idei aparent contradictorii. 2. paradoxie. (< fr. paradoxisme) Vezi definitia »

HIPOTIROIDÍSM s. n. Stare patologică datorită reducerii secreției tiroide și manifestată clinic prin mixedem la adulți și cretinism la copii; hipotiroidie. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hypothyroïdisme. Vezi definitia »

TEOCENTRÍSM s.n. (Fil.) Concepție potrivit căreia Dumnezeu se află în centrul experienței religioase. [Pron. te-o-. / cf. it. teocentrismo]. Vezi definitia »

PERIPATETICÍSM s. n. (Rar) Peripatetism. – Peripatetic + suf. -ism. Vezi definitia »