MARGINALÍSM s. n. (ec.) curent de gândire potrivit căruia valoarea de schimb a unui produs este determinată de ultima unitate disponibilă din acel produs. (< fr. marginalisme) Vezi definitia »

APOFATÍSM (‹ fr.) s. n. Modalitate teologică de abordare a transcendenței divine constînd în a spune ceea ce nu este Dumnezeu și nu ceea ce este, Dumnezeu rămînînd necunoscut în ființa lui. Vezi definitia »

SUBSTANȚIALÍSM s. n. Denumire dată teoriilor filozofice care susțin existența substanței (3) ca factor permanent al fenomenelor [Pr.: -ți-a-] – Din fr. substantialisme. Vezi definitia »

NOMINALÍSM s. n. 1. curent în filozofia medievală care susținea că numai lucrurile individuale sunt reale, noțiunile generale fiind doar simple nume și neexistând independent de ele. 2. teorie burgheză care susține în mod eronat că banii nu sunt o marfă, nu au valoare intrinsecă, ci doar una convențională, nominală. (< fr. nominalisme) Vezi definitia »

TERIOMORFÍSM s.n. (Fil.) Natură sau formă animală atribuită divinității sau figurilor divine. [Pron. -ri-o-. / cf. it. teriomorfismo]. Vezi definitia »