NERVÍSM s.n. Orientare fiziologică materialistă asupra vieții psihice, care atribuie creierului rolul de substrat material al vieții psihice. [Cf. fr. nervisme]. Vezi definitia »

VEDETÍSM s. n. preocupare, tendință de a ieși în evidență cu orice preț; atitudine, comportare de vedetă (I). (< vedetă + -ism) Vezi definitia »

ESENȚIALÍSM s. n. 1. orientare metafizică, dogmatică care postulează existența unor calități absolute ale realului. 2. orientare în pedagogia americană care vede educația ca transmitere a moștenirii culturale, ce conține valorile spirituale fundamentale ale umanității. 3. doctrină medicală mai veche care atribuia bolile unor așa-numite „esențe”, proprii fiecăreia dintre ele. (< fr. essentialisme) Vezi definitia »

ANALITÍSM, s. n. Faptul, însușirea de a fi analitic. – Analitic + suf. -ism. Vezi definitia »

CATOLICÍSM s. n. Confesiune creștină care recunoaște primatul papei, infailibilitatea lui în materie de dogmă și de morală, purcederea „Sfântului Duh” de la Dumnezeu-Tatăl și de la Dumnezeu-Fiul, existența purgatoriului etc. – Din fr. catholicisme. Vezi definitia »