SÍLNIC, -Ă, silnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forțat, silit² (1). ◊ Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplică pentru fapte penale grave, constând din închisoare și muncă forțată (în ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, apăsător, penibil. 3. Care este nenatural; forțat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit² (2). II. S. m. și f. (Rar la f.) Numele a două plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina târâtoare, cu flori albastre sau violete, ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară (Glechoma hederaceum și hirsutum). – Din sl. silĩnĩkŭ. Vezi definitia »

ACETILÉNIC, -Ă, acetilénici, -e, adj. ~ ♦ Hidrocarburi acetilenice = alchine. Vezi definitia »

RĂZBUNÍC, răzbunici, s. m. (Pop.) Străbunic. – Răz- + bunic. Vezi definitia »

RÁBIC, -Ă adj. De rabie, caracteristic rabiei. [Cf. fr. rabique]. Vezi definitia »

APOMÍCTIC, -Ă adj. care prezintă apomixie. (< germ. apomiktisch) Vezi definitia »