cómă (cóme), s. f. – 1. Virgulă, semn ortografic. – 2. Pierdere totală, prelungită a cunoștinței, somn letargic. Lat. comma (sec. XIX), și germ. Komma (sensul 1), fr. coma (sensul 2). Sensul 1 este înv. – Der. comatos, adj., din fr. Vezi definitia »

CONCERTÍNĂ, concertine, s. f. Instrument muzical asemănător cu acordeonul, cu fețele laterale hexagonale. – Din fr. concertina. Vezi definitia »

ATOMÍSTICĂ s.f. Teorie, doctrină care are la bază compoziția atomică a corpurilor. ♦ Știință despre atom; fizică nucleară. [Gen. -cii. / < fr. atomistique]. Vezi definitia »

ziarístică (zi-a-) s. f., g.-d. art. ziarísticii Vezi definitia »

puicúță, puicúțe, s.f. 1. (pop.) pui de sex feminin; puică mică. 2. (pop.) iubită, iubițea, iubițică. 3. (pop.; deprec.) cocotă, prostituată. 4. (reg.; la pl.) boabele de porumb rămase neînflorite după ce s-au făcut floricelele; puichițe. 5. specie de cartofi lunguieți. Vezi definitia »