Definita cuvantului comă
cómă (cóme), s. f. – 1. Virgulă, semn ortografic. – 2. Pierdere totală, prelungită a cunoștinței, somn letargic. Lat. comma (sec. XIX), și germ. Komma (sensul 1), fr. coma (sensul 2). Sensul 1 este înv. – Der. comatos, adj., din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu comă
IDIOPLÁSMĂ, idioplasme, s. f. Substanță celulară ipotetică, cu rol deosebit în procesele ereditare. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idioplasme. Vezi definitia »
șușálă, șușále, s.f. (reg.) 1. (în forma: șușană) bucată mare de slănină sau de carne; ciozvârtă. 2. carne macră de oaie afumată. Vezi definitia »
a-l căuta moartea pe acasă expr. a fi decrepit / ramolit. Vezi definitia »
săgetoáică s.f. (reg.) duh rău care ar provoca boala numită săgetătură; săgetătoare, săgetoaie. Vezi definitia »
FLUÉNȚĂ, fluențe, s. f. Însușirea de a fi fluent. [Pr.: flu-en-] – Din fr. fluence. Vezi definitia »