ÎNCOLĂTĂCÍ, încolătăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv. și reg.) A (se) încolăci. – Contaminare între încolăci și împletici. Vezi definitia »

cârci s.m. (reg.) vârf de lăstar de vie; porțiune dintr-un strugure; strugure mic. Vezi definitia »

zgâriéci (pop.) (-ri-eci) s. m., pl. zgâriéci Vezi definitia »

tinci, tinciuri, #s. n.# mortar, chit, ipsos, masă de șpăcluit. Vezi definitia »

PORUNCÍ, poruncesc, vb. IV. 1. Tranz. A dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească (întocmai); a ordona. 2. Tranz. A da comanda să se fabrice, să se confecționeze ceva; a comanda. 3. Tranz. A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziție ceva pentru a fi folosit, consumat; a comanda. 4. Tranz. (Pop.) A trimite vorbă, a comunica, a transmite; a vesti. 5. Intranz. A fi stăpân, a conduce în calitate de stăpân. [Var.: (reg.) poroncí vb. IV] – Din sl. porončiti. Vezi definitia »