PRELUXÁȚIE s.f. (Anat.) Stare a unei articulații, caracterizată prin malformații congenitale osoase, care predispune la luxație. [Gen. -iei. / < fr. préluxation]. Vezi definitia »

NASTÍE, nastii, s. f. Fiecare dintre mișcările organelor plantelor, spontane sau provocate de variațiile de lumină, temperatură etc. – Din fr. nastie. Vezi definitia »

POTAMOLOGÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor curgătoare. – Din fr. potamologie. Vezi definitia »

AMENOMANÍE s. f. delir cu dispoziție veselă. (< fr. aménomanie) Vezi definitia »

FENOMENOLOGÍE s.f. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifestă ele în timp și spațiu. ♦ Termen în filozofia lui Hegel care denumește teoria despre dezvoltarea conștiinței umane, înțeleasă ca formă a autodezvoltării „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, întemeiat de gânditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. [Gen. -iei. / < fr. phénoménologie]. Vezi definitia »